Suntem împreună. Nu există limite.


În fiecare oraș, pe care încă nu l-am vizitat, primul lucru pe care îl fac este să urc pe un autobuz/tramvai.
Pentru a învăța puțin.
Pentru a gusta, a simți, ce înseamnă a fi prezent acolo.
Pentru a trăi.
Pentru a petrece zile adevărate, cu trezit devreme, cărat copiii, în ploaie, când mirosul greu al paltoanelor de lână înțeapă.
Piele transpirată, bronzată de razele soarelui, puțin parfumată, dincolo chicoteli.
Instructiv.
Fețe nebărbierite, machiaje, priviri, contemplări în depărtare, prin geam. Facem cunoștință.
Peste tot toată lumea altfel. Adică la fel, același lucru.
De curând la Stockholm într-un autobuz mi-am pierdut echilibrul, am călcat pe piciorul unei tanti, m-am agățat de ea, aproape am căzut amândouă.
Speriindu-mă, i-am zis în maghiară un pardon, la naiba colorat.
Tanti mi-a răspuns în engleză, că nu s-a întâmplat nimic, de altfel ginerele ei este ungur și el, și și el îl folosește pe la naiba uneori, fiica ei a studiat la Viena, acolo s-au cunoscut.
Stânjenită am întrebat-o, dacă pot să o ajut cu ceva, având în vedere că aproape am doborât-o de pe picioare.
Nu, nicidecum, dar următoarea stație este oricum capătul de linie, am putea bea o cafea împreună, ea peste o oră se întâlnește cu prietena ei, vor merge la ceva cerc de cântat.
În viața mea nu am băut cafea, mai ales nu la invitația unei doamne suedeze.
Am povestit o vreme.
A lăsat urme.
Este posibil să nu ne fie frică unii de alții.
Este posibil să oferim/să primim timp, zâmbet, cunoștințe.
Trebuie doar să ne permitem.
Nu există putere mai mare.
Conexiuni între oameni. Schimb de cunoștințe și experiențe. Siguranță, cunoscuți înțelegători de jur împrejur.
Lume deschisă, săritoare.
Trăim aici, călătorim din loc în loc, învățăm dincolo.
Suntem împreună.
Aici, pe Pământ, și este și mai mult.
Nu există limite.
În nimic.

Tibor Jakabovics, Fondator


ȊN COMUNITATEA LAVYLITES

Respectăm Natura și primim cu recunoștință darurile Sale. Trăim și creăm cu pasiune. Am experimentat şi credem în puterea binelui.